Tatiana BUJAC: Trebuie să fim într-un pas cu elevii, altfel nu suntem interesanți pentru ei
Tatiana BUJAC
profesoară de limba și literatura română, Liceul “Emil Nicula”, Mereni, Anenii Noi
Sunt profesoară. Așa ca și foarte mulți dintre voi care citesc acum istoria mea. Am o experiență în școală de peste 20 de ani. Cred că un profesor adevărat trebuie să fie și el un elev toată viața lui, un învățăcel permanent. Deoarece nici măcar ziua de azi nu mai este ca cea de ieri, cu atât mai mult anii care s-au scurs. Din acest motiv, este foarte important ca fiecare dintre noi să se concentreze pe noile tehnologii, noile metode de predare și să se implice în proiecte pentru că anume asta ne asigură schimbarea, progresul, într-un final, aprecierea noastră profesională, ceea ce pentru un profesor contează foarte mult. Și dacă vrei să te îndrăgostești de disciplina pe care o predai, atunci ești pur și simplu obligat să faci asta. Eu, în virtutea profesiei pe care o am și a felului meu de a fi, încerc să mă adaptez la tot ce apare nou în domeniul meu. Iată de ce am ales să fiu eTwinner.
Oportunitățile de promovare de pe platforma eTwinning sunt foarte importante pentru cariera fiecărui profesor, dar în primul rând pentru elevi, generațiile pe care le educăm. Cred că este la fel de important și schimbul de experiență pe care îl facem. Însă recunosc, cel mai mult m-a atras posibilitatea de a construi relații de prietenie. În lumea asta atât de zbuciumată, de tumultoasă, atunci când oamenii de multe ori sunt intoleranți și în general, uită să mai fie oameni, o relație sinceră de prietenie mi se pare vitală. Să fii prieten cu cineva care este atât de departe. Să conștientizezi că el este atât de departe, dar în același timp, atât de aproape de tine. Și are aceleași interese chiar dacă trăiește nu știu unde. Cred că acest lucru este cel mai frumos.
eTwinning ne oferă posibilitatea să fim într-un pas cu copiii, altfel nu suntem interesanți pentru ei. Da, este bună comunicarea dintre profesorii etwinneri, dar mai mai importantă este comunicarea dintre elevi. Ei sunt ziua noastră de mâine. Și noi vrem ca această zi să fie frumoasă, liniștită, trăită în armonie. Și pentru ei facem tot acest efort. Și ei, la rândul lor, sunt motivați, activi, nerăbdători să participe la concursuri și proiecte. eTwinning le oferă această șansă.
În liceu, am onoarea să conduc un club de carte. S-au format două grupe, clasele a VI-a și a VII-a și clasa a IX-a. Clubul se numește “Citind, învăț să fiu” și este o oră opțională. Pot să mă mândresc cu unii dintre copii care sunt foarte buni și eu cred că ceea ce fac ei merită să vadă toată lumea, chiar și dincolo de frontiere. De aceea, ne-am alăturat proiectului eTwinning “Pe urmele scriitorilor îndrăgiți”, a cărui fondatoare este tot o profesoară din școala noastră. Și avem multe activități, facem și filmulețe scurte, ne pregătim pentru prezentarea noastră în proiect.
Știți, pe final, aș vrea să împărtășesc cu voi gândurile mele. Poporul nostru mi se pare un pic fricos. Frica asta se trage de demult, are rădăcini adânci în subconștientul nostru și copiii încă mai continuă să aibă temeri și tracul de a vorbi, de a comunica, de a intra în polemică. eTwinning le oferă posibilitatea de a depăși propriile bariere. Prima experiență e mai grea, însă apoi lucrurile se întâmplă de la sine.
Îmi doresc ca în viitor, în primul rând, să îndreptățesc așteptările pe care le am față de mine. Vreau să învăț mai bine limba engleză, să comunic nu numai cu profesori de la noi și din România, dar și cu altă lume bună din Europa. Vreau să mă dezvolt și să perseverez în meseria mea. Și să devin un profesor exemplu.
